Ce vezi în interiorul Castelului Houska

Urcușul și pornirea la fix

Majoritatea vizitatorilor lasă mașina în parcarea mare, la vreo 700 m sub castel, și fac restul drumului pe jos, cam zece minute. Houska stă pe o stâncă de gresie în estul dealurilor Kokořínsko, la vreo 47 km nord de Praga în linie dreaptă, iar de pe potecă arată mai puțin a fortăreață și mai mult a conac palid care și-a strâns umerii în fața copacilor.

Nu te poți plimba singur prin interioare. Fiecare vizită e un tur ghidat, iar tururile pleacă la fix, așa că dacă ajungi la 11:10 aștepți grupul de la 12:00. Ultimul tur, și ultima intrare în curtea exterioară, e cu o oră înainte de închidere. Un bilet pentru adulți costă 180 CZK, unul redus 130 CZK, iar doi adulți cu doi copii plătesc 520 CZK pe biletul de familie. Zilele de deschidere se schimbă de-a lungul sezonului, așa că verifică pagina noastră despre bilete și program înainte să pornești.

Un castel care pare să nu păzească nimic

Înainte de capelă, e bine să știi de ce li se pare oamenilor Houska atât de neliniștitor. Argumentul pe care se sprijină legenda sună așa. Castelul nu are nicio sursă de apă și stă departe de orice drum comercial. Fortificațiile lui, susține povestea, sunt întoarse spre interior, nu spre un atacator din afară. Un castel construit așa, spun localnicii, n-a fost făcut niciodată ca să țină pe cineva afară. A fost făcut ca să țină ceva înăuntru.

Istoricii citesc aceleași ziduri mai calm. Houska a fost întemeiat în secolul al XIII-lea, după tradiție sub regele Přemysl Otakar al II-lea (unii cercetători îi creditează în schimb pe seniorii din Dubá, în anii 1280), și apare prima dată în scris în 1316. Ei văd un sediu administrativ regal, nu un capac pe o groapă. Ambele versiuni sunt povestite pe larg în ghidul nostru despre legendă și istorie, deși, odată ce stai în capelă, prima are obiceiul să se strecoare înapoi.

Capela de deasupra gropii

Centrul vizitei e capela gotică din aripa de nord. Pereții ei au picturi murale din jurul anului 1330 și de la începutul secolului al XV-lea, iar două figuri ies în evidență. Una e Sfântul Mihail luptându-se cu balaurul, arhanghelul care, în tradiția creștină, îl alungă pe diavol din cer. Cealaltă e Sfântul Cristofor, uriașul care îi trece pe călători peste ape primejdioase. Pentru o încăpere despre care legenda spune că a fost construită ca să pecetluiască o poartă spre iad, alegerea acestor paznici e greu de ignorat.

Povestea spune că înainte de castel era doar o despicătură în stâncă, atât de adâncă încât nimeni nu-i vedea fundul, și că din ea ieșeau după lăsarea întunericului creaturi înaripate, pe jumătate omenești. Unui prizonier condamnat la moarte i s-a oferit grațierea dacă se lasă coborât în gaură pe o frânghie. În câteva secunde urla să fie tras înapoi, iar cei care l-au scos au găsit un chip îmbătrânit cu zeci de ani. A murit după câteva zile, spune povestea, fără să explice vreodată ce a văzut. Capela a fost apoi construită chiar deasupra deschizăturii, ca s-o închidă pentru totdeauna.

Nimic din toate acestea nu e documentat, iar site-ul castelului le povestește ca legendă. Faptele consemnate sunt mai liniștite. Capela a fost restaurată în 1928, în timpul renovării făcute de Šimonek, iar picturile ei sunt datate în secolul al XIV-lea și la începutul secolului al XV-lea. De-a lungul anilor s-au adunat în jurul locului și alte fantome, printre ele o siluetă fără chip cu glugă neagră de călugăr, iar site-ul oficial transmite zvonul că în pasajele de dedesubt zac schelete de „neoameni”. Dacă simți ceva stând pe podeaua aceea, asta rămâne între tine și stâncă.

Încăperi renascentiste și un secol mai întunecat

Între 1584 și 1590 castelul a fost reconstruit în stil renascentist, iar lucrările l-au transformat dintr-o fortăreață gotică în ceva mult mai apropiat de o reședință. Turul trece prin încăperi modelate de această viață ulterioară, când proprietarii au adaptat casa pentru locuit, nu pentru apărare. Castelul nu publică o descriere încăpere cu încăpere, așa că nu vom ghici una.

Capitolul modern începe în 1924, când Josef Šimonek, industriașul aflat la conducerea uzinelor Škoda, a cumpărat castelul și l-a restaurat până în 1930. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Houska se afla în regiunea Sudeților și a fost folosit de armata germană până în 1945. Sursele cehe adaugă că în 1943 au fost mutate aici personal SS și o arhivă a biroului de securitate nazist (RSHA). Această consemnare e sămânța zvonurilor mai întunecate despre experimente oculte, pe care nicio dovadă nu le susține, pentru că folosirea documentată din timpul războiului a fost militară și arhivistică. După 1989 castelul a revenit moștenitorilor familiei Šimonek, iar în 1999 s-a deschis pentru public pentru prima dată în istoria lui.

PEKLEM, iadul din remiza trăsurilor

După tur, treci prin fosta remiză a trăsurilor. PEKLEM, pe care castelul îl numește și Infernul lui Dante, e o expoziție separată pe care o vezi singur, cu propriul bilet de 80 CZK. Înăuntru e un iad mecanic sculptat de mână în lemn de tei, lung de 12 m și înalt de 2 m, împărțit în 11 scene. Dacă în capelă doar se sugerează ce s-ar putea afla sub podea, PEKLEM expune toată lumea de dincolo în lemn sculptat. Pentru că o parcurgi singur, tu hotărăști cât stai.

Ce nu publică castelul

Unele informații de bază lipsesc de pe site-ul oficial, și preferăm să spunem asta decât să ghicim.

• Durata turului. Nu e precizată. Socotește câteva ore la fața locului, cu PEKLEM și drumul de la parcare, și evită o legătură strânsă mai departe.
• Limba. Site-ul castelului nu spune dacă tururile se țin în engleză. Întreabă la poartă dacă în ziua respectivă există un tur în engleză sau un text scris în engleză.
• Fotografiatul. Regulile pentru fotografii nu sunt publicate. Întreabă înainte să ridici aparatul în capelă și lasă blițul oprit dacă personalul nu spune altceva.
• Plata. Nici biletele online, nici plata cu cardul nu sunt confirmate, așa că ia niște coroane cehești în numerar, de rezervă.

Dincolo de ziduri

Vizita nu trebuie să se încheie la poartă. Castelul a deschis un traseu nou în jurul stâncii, care îți arată din afară zidurile despre care legenda spune că au fost construite cu fața în direcția greșită, și există un joc pentru vizitatorii mici („pentru micii prinți și prințese”, în cuvintele castelului). Câinii pot veni pentru 40 CZK.

Castelul Kokořín e la doar 12 km pe șosea, cam 20 de minute. Dacă Houska se întoarce spre sine, Kokořín își înalță un turn înalt deasupra unei văi împădurite, iar ghidul nostru despre Kokořín îi prezintă programul și urcușul. Ca să le încapi pe amândouă într-o zi din Praga, vezi cum plănuiești excursia de o zi. Drumurile, parcarea și autobuzul sezonier sunt în ghidul nostru despre cum ajungi.